Bucharest Tower Center, etaj 22 B-dul Ion Mihalache
nr. 15-17 011171 Bucuresti, sector 1, Romania
+40 21 402 4000

Decizia CJUE în cauza C-146/19 - SCT d.d., în faliment

În această ediție:

Decizia CJUE în cauza C-146/19 - SCT d.d., în faliment

Ajustarea bazei de impozitare în situația în care persoana impozabilă nu și-a declarat creanța în cadrul procedurii de faliment inițiate împotriva debitorului

 

Cauza analizează posibilitatea efectuării ajustării bazei de impozitare de către o persoană impozabilă atunci când aceasta nu și-a declarat creanța față de debitor în cadrul procedurii de faliment împotriva acestuia din urmă.

 

Particularități ale cauzei și decizia Curții

SCT, o societate din Slovenia, a decis să efectueze o ajustare a TVA colectată în legătură cu anumite creanțe neachitate pe care le deținea față de două societăți pentru care se finalizase procedura de faliment.

Autoritățile fiscale au decis respingerea acestei ajustări întrucât SCT nu s-a înscris la timp la masa credală, considerând astfel că nu au fost îndeplinite condițiile necesare pentru a efectua reducerea bazei de impozitare. De asemenea, autoritățile au constatat că SCT nu a participat la o fraudă sau la o evaziune fiscală, însă au considerat că SCT nu a făcut dovada diligenței necesare pentru recuperarea creanței sale și pentru a asigura plata TVA datorată statului.

 

Întrebările adresate Curții vizează modul de aplicare a art. 90 din Directiva de TVA. Astfel, instanța de trimitere solicită clarificări privind:

-        posibilitatea de a refuza dreptul de a reduce baza de impozitare în cazul unei neplăți definitive a creanței în situația în care neplata este o consecință a omisiunii persoanei impozabile de a  înscrie creanța în cadrul procedurii de faliment inițiate împotriva debitorului persoanei impozabile respective, în particular în situația în care există motive rezonabile pentru o astfel de omisiune, precum și în situația în care creanța nu ar fi fost recuperată chiar și în lipsa omisiunii;

-        Efectul direct al art. 90 alin. (1) din Directiva de TVA.

 

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (‘CJUE’) menționează faptul că art. 90 alin. (1) din Directiva de TVA, ce prevede posibilitatea reducerii bazei de impozitare în cazul neplății totale / parțiale, reprezintă expresia unui principiu fundamental al Directivei de TVA, potrivit căruia baza de impozitare reprezintă remunerația efectiv primită de furnizor. Prin urmare, autoritățile fiscale nu pot încasa cu titlu de TVA un cuantum mai mare decât cel colectat de către furnizor.

În situația în care un stat membru nu aplică derogarea prevăzută la art. 90 alin. (2) din Directiva de TVA, acesta trebuie să permită reducerea bazei de impozitare în scopuri de TVA dacă persoana impozabilă poate demonstra că creanța pe care o deține față de debitorul său prezintă un caracter definitiv nerecuperabil. Statele membre pot adopta măsurile necesare pentru a combate frauda și evaziunea fiscală, precum și prentru a diminua riscul pierderii de venituri fiscale, însă aceste măsuri trebuie să afecteze cât mai puțin posibil obiectivele și principiile Directivei de TVA.

În opinia Curții, atunci când persoana impozabilă demonstrează că nu ar fi putut să recupereze creanța, chiar și în situația în care aceasta ar fi fost înscrisă la masa credală, refuzul  autorităților fiscale de a permite reducerea bazei de impozitare și impunerea la nivelul persoanei impozabile a sarcinii unui cuantum al TVA pe care nu l-a perceput în cadrul activităților sale economice depășește limitele strict necesare pentru atingerea obiectivului care constă în eliminarea riscului de pierdere a unor venituri fiscale. Mai mult, un astfel de refuz este contrar principiului fundamental al neutralității TVA.

De asemenea, Curtea menționează că, deși statele membre sunt cele care stabilesc condițiile pentru reducerea bazei de impozitare în caz de neplată, acest fapt nu afectează însă caracterul precis și necondiționat al obligației de a lua în considerare reducerea bazei de impozitare în cazurile prevăzute la articolul relevant din Directiva de TVA. Astfel, CJUE a considerat că art. 90 alin. (1) din Directiva de TVA îndeplinește condițiile pentru a produce un efect direct.

 

CJUE a considerat refuzul autorităților fiscale de a permite reducerea bazei de impozitare, în speța de față, ca fiind contrar legislației europene de TVA.

Potrivit deciziei Curții, ajustarea bazei de impozitare privind TVA în caz de neplată ar putea fi permisă chiar și în situația în care nu sunt îndeplinite toate formalitățile de recuperare a creanței în cadrul procedurii de faliment, cum ar fi înscrierea furnizorului la masa credală.

Astfel, societățile care înregistrează creanțe neîncasate, a căror recuperare nu mai este posibilă, integral sau parțial, ar trebui să poată să-și reducă baza de impozitare aferentă bunurilor livrate / serviciilor prestate și, în consecință, a TVA colectată.

Pentru mai multe detalii, precum și pentru asistență specifică privind aplicabilitatea practică a deciziei Curții, vă invităm să ne contactați.

 
Pregătit de către:
Cătălina Cambei – Manager, Taxe indirecte
 
Pentru informații suplimentare, persoana de contact este:
Alex Milcev – Partener, Director al Departamentului de Asistenţă fiscală și juridică
 
Ernst & Young SRL
Clădirea Bucharest Tower Center,
etaj 22, Bd. Ion Mihalache nr. 15-17,
Sector 1, 011171, București, România
Tel: (40-21) 402 4000, Fax: (40-21) 310 7124
Email: office@ro.ey.com
Abonează-te la noutățile EY România și fii la curent cu ultimele studii și articole, evenimente și comunicate de presă lansate de experții noștri.
Abonează-te