Bucharest Tower Center, etaj 22 B-dul Ion Mihalache
nr. 15-17 011171 Bucuresti, sector 1, Romania
+40 21 402 4000

Dreptul de deducere a TVA

În această ediție:

Decizia CJUE in cauza C-329/18 Altic

Cauza CJUE C-329/18 Altic

Cauza analizează posibilitatea deducerii TVA de către persoana impozabilă care nu a efectuat verificări ale furnizorilor săi în vederea stabilirii trasabilității produselor alimentare și privind înregistrarea acestora la autoritățile competente.

 

Particularități ale cauzei și Decizia Curții

Altic a cumpărat semințe de rapiță de la „Sakorex” SIA în cursul lunilor iulie și august ale anului 2011 și de la „Ulmar” SIA în octombrie 2011. Semințele de rapiță au fost primite și au fost stocate într‑un depozit, iar Altic a dedus TVA achitată pentru aceste achiziții.

În urma unui control efectuat la Altic, administrația fiscală a considerat că achizițiile nu au avut efectiv loc. Aceasta a dispus ca Altic să plătească TVA dedusă, precum și o amendă și dobânzi de întârziere.

Curtea Administrativă Regională din Letonia a arătat că Altic a acționat cu bună‑credință și s‑a bazat pe deplin pe capacitatea furnizorilor săi (Sakorex și Ulmar) de a livra bunurile contractate, capacitate a cărei verificare nu era în sarcina Altic.

Administrația fiscală arată că, în conformitate cu Regulamentul nr. 178/2002, operatorii din sectorul alimentar trebuie să poată identifica orice substanță destinată sau prevăzută să fie încorporată într‑un produs alimentar sau în hrana pentru animale și, în acest scop, trebuie să dispună de sisteme și de proceduri care permit ca aceste informații să fie puse la dispoziția autorităților competente. Totuși, Altic nu ar fi efectuat verificări minime cu privire la furnizorii săi și nici nu ar fi verificat dacă aceștia erau înregistrați la Agenția Alimentară și Veterinară din Letonia.

Potrivit instanței de trimitere, nu se contestă că există indicii conform cărora Sakorex și Ulmar sunt întreprinderi fictive și că originea mărfurilor în cauză nu poate fi stabilită. În consecință, se ridică problema dacă Altic știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunile în discuție în litigiul principal erau parte dintr‑o fraudă în materie de TVA.

 

În aceste condiții, instanța națională a decis să adreseze CJUE următoarele întrebări:

1. Articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112, luând în considerare obiectivul Regulamentului nr. 178/2002 de garantare a siguranței alimentare (realizat, printre altele, prin asigurarea trasabilității produselor alimentare), trebuie interpretat în sensul că nu se opune refuzului deducerii taxei achitate în amonte în cazul în care persoana impozabilă care participă la lanțul de distribuție a produselor  alimentare nu a dat dovadă, la alegerea celuilalt contractant, de o diligență sporită (dincolo de practicile comerciale obișnuite) constând în esență în obligația de a efectua verificări în privința celuilalt contractant, însă a verificat totodată calitatea alimentelor, îndeplinind astfel obiectivul Regulamentului nr. 178/2002?

2. Cerința stabilită la articolul 6 din Regulamentul nr. 852/2004 și la articolul 31 din Regulamentul nr. 882/2004, referitoare la înregistrarea unei întreprinderi din sectorul alimentar, interpretat prin prisma articolului 168 litera (a) din Directiva 2006/112, impune obligația ca partea cocontractantă a respectivei întreprinderi să verifice înregistrarea acesteia și este relevantă această verificare pentru a stabili dacă părții în cauză îi era sau trebuia să îi fie cunoscut faptul că era implicată într‑o operațiune cu o întreprindere fictivă, date fiind particularitățile respectivei operațiuni?”

CJUE a decis ca dreptul de deducere a TVA achitată în amonte nu îi poate fi refuzat unei persoane impozabile care participă la lanțul de distribuție a produselor alimentare pentru unicul motiv că această persoană impozabilă nu a respectat obligațiile referitoare la identificarea furnizorilor săi în vederea trasabilității produselor alimentare. Nerespectarea acestor obligații poate să constituie însă un element printre altele care, împreună și în mod concordant, tind să indice că persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că participa la o operațiune implicată într‑o fraudă în materie de TVA, aspect a cărui apreciere este de competența instanței de trimitere.

Lipsa verificării de către o persoană impozabilă care participă la lanțul de distribuție a produselor alimentare a înregistrării furnizorilor săi la autoritățile competente, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și Regulamentul (CE) nr. 882/2004, nu este relevantă pentru a se stabili dacă persoana impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că participa la o operațiune implicată într‑o fraudă în materie de TVA.

 

Impactul deciziei

Având în vedere decizia discutată, trebuie reținut că simpla nerespectare a obligației referitoare la identificarea furnizorilor în vederea trasabilității produselor alimentare nu afectează dreptul de deducere a TVA, însă poate fi luată în considerare la stabilirea diligenței cumpărătorului în identificarea fraudei în materie de TVA.

 

Pregătit de către:
Cristina GalinSenior Manager, Indirect Tax

 

Pentru informații suplimentare, persoana de contact este:
Alex Milcev - Partener, Director al Departamentului de Asistenţă fiscală și juridică

 

Ernst & Young SRL

Clădirea Bucharest Tower Center,

etaj 22, Bd. Ion Mihalache nr. 15-17,

Sector 1, 011171, București, România

Tel: (40-21) 402 4000, Fax: (40-21) 310 7124

Email: office@ro.ey.com

Abonează-te la noutățile EY România și fii la curent cu ultimele studii și articole, evenimente și comunicate de presă lansate de experții noștri.
Abonează-te